Încă din primii ani de serviciu în Poliţia Britanică, într-un orăşel din Lincolnshire, ARTHUR TROOP a înţeles că relaţiile de prietenie în domeniile de management sunt mai importante decât impunerea prin forţă a unor puncte de vedere.
După sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, când acesta a participat activ ca poliţist, s-a gândit să înfiinţeze o organizaţie poliţienească având ca bază relaţiile de prietenie şi întrajutorare între poliţiştii din toată lumea. În acest sens, după sfârşitul războiului, în anul 1949, prin intermediul publicaţiilor poliţiste britanice, a solicitat contacte cu poliţişti din diferite ţări europene cu care ar dori să corespondeze. Primii cu care a luat legătură au fost poliţişti din Grecia, Germania şi Africa (Ghana). Încurajat de aceştia, ARTHUR TROOP publică în Police Review din 12 august 1949, un articol în care aduce argumente în favoarea înfiinţării unei organizaţii internaţionale a poliţiştilor, articol semnat cu pseudonimul AYTEE.
Această idee a fost bine primită de poliţişti din diferite ţări ale Europei (Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia şi unele ţări africane), care au încurajat formarea unei organizaţii internaţionale a poliţiştilor, având secţii naţionale şi emiterea unor legitimaţii pentru membri, similare paşaportului, de către un secretariat internaţional. De asemenea, era prevăzută adoptarea unei sigle internaţionale, plata unei cotizaţii de către membri şi tipărirea unei reviste proprii.
La 1 ianuarie 1950 s-a înfiinţat I.P.A. - Secţia Marea Britanie, legitimaţia de membru serie A 1 revenindu-i domnului ARTHUR TROOP, care împreună cu ALFRED FISHER erau secretarii acestei asociaţii, ce nu avea încă un preşedinte ales, fiind divizată în şapte regiuni. După înfiinţarea secţiei britanice, poliţiştii din Olanda, Belgia, Norvegia, Danemarca şi Franţa au devenit membrii asociaţi ai acestei secţii, până la înfiinţarea unor secţii proprii. Se simţea nevoia creării unei insigne şi a unui simbol naţional. Prima deviză a asociaţiei a fost "SERVICE THROUGH FRIENSHIP" ( Servicii prin prietenie), considerată foarte potrivită scopurilor asociaţiei, dar care prezintă inconvenientul că înţelesul acesteia nu era cunoscut unui vorbitor de altă limbă decât engleza. Astfel s-a luat legătura cu BOB HAMILTON, din Glasgow - Scoţia, expert in esperanto - limbă internaţională, care a tradus textul in SERVO PER AMIKECO, de atunci rămânând deviza oficială a asociaţiei.
Prin intermediul revistei Police Review, ARTHUR TROOP a solicitat poliţiştilor să trimită redacţiei sugestii sau schiţe pentru crearea unei sigle I.P.A., însă nu a primit nici o ofertă interesantă. Sigla a luat naştere tot cu ajutorul acestuia care, privindu-şi cascheta a observat o stea, simbol universal. Acesteia i-a încorporat un glob, cuvintele "INTERNATIONAL POLICE ASSOCIATION" - scrise în jurul acestuia şi o mică panglică, în partea inferioară, având scris mott-ul asociaţiei " SERVER PER AMIKECO". Pentru a o face mai impresionantă i-a adăugat lateral lauri, care reprezentau ideea de pace. Originalul a fost destul de naiv desenat, dar, solicitând un specialist să-l retuşeze, a primit o formă care ulterior a devenit emblema oficială a I.P.A., înregistrată ca atare . Un an mai târziu a fost elaborat şi statutul I.P.A., care în mare parte a rămas neschimbat până azi.
După înfiinţarea asociaţiei în anul 1950, au început şi greutăţile. ARTHUR TROOP, ca fondator, a fost tratat iniţial de şefii săi ca un oportunist, crezându-se că înfiinţarea I.P:a. are la bază interese obscure din partea sa ori poate a fost doar invidia şefilor. De aceea, el a fost chemat la sediul central al Poliţiei din Lincoln, unde a fost obligat să îşi apere cauza, opozanţii săi susţinând încălcarea de către ARTHUR TROOP a mai multor legi, printre care şi Codul de Disciplină a Poliţistului. Majoritatea opozanţilor erau şefi de poliţie, care au refuzat intrarea în asociaţie şi probabil…sufereau că un sergent de poliţie se putea erija în fondatorul unei organizaţii internaţionale a poliţiştilor, care să-i reprezinte. Cu răbdare şi cu tact acesta a reuşit să răstoarne toate criticile şi să reprezinte idealul care l-a determinat să înfiinţeze asociaţia. Acesta a fost primul obstacol major de la înfiinţare, dar care avea să fie de fapt un test care, odată trecut, a întărit şi maturizat asociaţia.
Crescând numărul de membrii I.P.A. şi de secţii naţionale, s-a simţit nevoia unor însemne specifice. Astfel, pe lângă stema I.P.A., a apărut şi imnul internaţional I.P.A., aprobat de al III-lea Congres Internaţional de la Stuttgard, care a fost cântat pentru prima dată la gala festivă ce încheia reuniunea. De atunci este cântat de fiecare dată la deschiderea unui congres. Marşul a fost compus de MICHEL LENGRAD şi DESIRE DONDEVNE, adaptare după "Servir par l amitie", cu muzica compusă de ALFRED COUAT şi versuri de PIERRE -MARIE GIULLEMOT, fiind cântat de către JAQUES IZARO în engleză, franceză, italiană, germană şi spaniolă. Tot atunci a apărut şi semnul distinctiv de Casa I.P.A., folosit de fiecare dată pe faţada caselor I.P.A..
Aşa a început existenţa Asociatiei Internationale a Politistilor, cea mai mare asociaţie mondială de acest gen, care în prezent are secţii naţionale în peste 80 de ţări.
Datorită numărului mare de ţări membre, a scopurilor nobile şi activităţilor desfăşurate cu întreaga influenţă pozitivă pe care o are, I.P.A. are reprezentant permanent al O.N.U. şi în Consiliul Europei.
| < Anterior |
|---|
